Veteranul de război adresează felicitări cu ocazia Zilei Independenței Republicii Moldova (6)

 La îndemnul conducerii Centrului Militar al municipiului Chișinău, veteranii de război adresează, cu prilejul Zilei Independenței Republicii Moldova, mesaje de felicitare societății și tinerei generații. Această sărbătoare, celebrată la 27 august, este cea mai importantă pentru statul nostru, fiind expresia libertății, demnității și a dreptului de a ne croi singuri destinul.

Astăzi, un mesaj de suflet a fost transmis de domnul Andrei Covrig, colonel în retragere, Președintele Asociaţiei de Drept Umanitar din Republica Moldova.

 Pentru fiecare dintre noi, drumul spre Ziua Independenței și anii care au urmat datei de 27 august 1991 poartă o semnificație aparte, cu o nuanță unică. Sosirea în Moldova pentru a servi în Armata Națională a fost o încercare dificilă, întrucât mie, ca și multor altor patrioți, nu mi s-a permis, pentru o vreme, să revin în Patrie. În calitate de adjunct al comandantului regimentului din Brest, am scris mai multe rapoarte prin care solicitam detașarea mea în Moldova, începând cu toamna anului 1991 și până în aprilie anul următor.

Știam că Armata Națională se afla în plin proces de formare și că țara avea nevoie de profesioniști militari. În ciuda obstacolelor, asemenea multor camarazi de arme, am reușit, în cele din urmă, să ajung acasă, iar marea majoritate dintre noi am încercat să ne îndeplinim cu onestitate datoria militară. Eu am făcut-o din funcția de adjunct al comandantului singurei brigăzi de apărare antiaeriană, ce avea în componența sa unități de rachete și stații de radiolocație. Consider că mi-am îndeplinit sarcinile cu responsabilitate: această unitate militară, deși numeroasă și dispersată pe întreg teritoriul Moldovei, a ajuns să fie una dintre cele mai eficiente din cadrul armatei.

Este de menționat că în această brigadă, dar și mai târziu, în cadrul Ministerului Apărării, am avut onoarea să lucrez timp de mulți ani alături de un larg colectiv de ofițeri și militari în termen. Fiecare, cu fire și pregătire diferită, dar în marea lor majoritate patrioți adevărați, militari dedicați și cetățeni exemplari.

Am fost martor și participant direct la numeroase evenimente importante din viața armatei și a statului. De două ori în anul 1992, primăvara și vara, am fost prezent pe Nistru: atât la retragerea și organizarea serviciului de luptă al brigăzii, cât și în tranșee, alături de combatanți, în operațiunile de luptă ale unei divizon de rachete antiaeriene S-125, destinată să protejeze spațiul aerian al țării de avioanele separatiste și de armata a 14-a rusă.

A doua oară, în iulie-august 1992, am avut onoarea să comand zece grupuri de luptă care îndeplineau o misiune specială la Tighina și în împrejurimile orașului. Atunci, localitatea era împânzită de oamenii comandantului de batalion Kostenko, de cazaci locali și veniți de pe Don, precum și de diverse elemente imperiale ostile. Eram unsprezece ofițeri, un subofițer și aproximativ optzeci de tineri soldați, adunați din diferite unități. Am dus la bun sfârșit misiunea fără pierderi... Îmi amintesc cu emoție că am fost printre primii ofițeri ai Armatei Naționale care au primit din mâinile primului Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a doua mea distincție de luptă.

Recunosc că, de-a lungul carierei mele, am întâlnit și câteva personaje nepotrivite, dar, până la urmă, ce pădure există fără uscături?

Serviciul militar m-a învățat multe, iar cel mai important lucru a fost să recunosc oamenii buni și să prețuiesc motivul pentru care am revenit în patria mea. Sunt de mult timp în rezervă, dar disciplina militară mi-a oferit o școală de viață: să fiu obiectiv și sincer, să resping compromisul moral și duplicitatea.

Cu ocazia Zilei Independenței Republicii Moldova, transmit un gând de recunoștință și încurajare tuturor camarazilor de arme – atât celor aflați astăzi în serviciu activ, cât și celor trecuți în rezervă. Viața după uniformă nu este întotdeauna ușoară, iar drumul civil poate fi plin de încercări și de ispite. Totuși, îndemn pe fiecare să nu se rătăcească și să nu-și piardă busola interioară, ci să rămână fideli valorilor care ne-au unit sub steagul Patriei.

Misiunea noastră nu se încheie odată cu lăsarea armelor. Ea continuă prin exemplul personal, prin educarea tinerei generații, prin implicarea în viața comunității și prin păstrarea spiritului de onoare și sacrificiu. Patriei îi suntem datori nu doar pe câmpul de luptă, ci și în fiecare zi, prin ceea ce facem și prin ceea ce suntem.

Avem o singură Patrie – Republica Moldova – iar ea are încă mare nevoie de fiecare dintre noi. Să nu uităm că libertatea și independența nu sunt daruri primite o dată pentru totdeauna, ci responsabilități pe care trebuie să le purtăm în suflet și în faptă. Fiecare gest de solidaritate, fiecare faptă de cinste, fiecare contribuție adusă la binele comun întărește temelia statului nostru.

De Ziua Independenței, să ne reînnoim jurământul față de Patrie: să rămânem uniți, vigilenți și demni, pentru ca generațiile viitoare să trăiască într-o Moldovă liberă, sigură și respectată.

 Andrei Covrig, colonel în retragere